by Putem vorbi, oare, de psihologie colectiva cand ne referim la o echipa de proiect? Daca da, in ce faza a evolutiei echipei? Care sunt efectele acesteia asupra membrilor de echipa si asupra proiectului?
Pentru a raspunde la aceste intrebari, este necesar sa subliniem cateva caracteristici principale ale psihologiei colective in raport cu influenta pe care colectivul o are asupra individului. Si o sa ma opresc in acest articol doar la doua dintre ele, asupra carora au avut pareri convergente psihologi si teoreticieni emblematici ai acestui domeniu: Gustave Le Bon, Sigmund Freud, William McDougall si Kurt Lewin.
Toti au fost de acord ca in cele mai multe cazuri colectivul:
– inhiba latura analitica si intelectuala a individului;
– supra-alimenteaza afectivitatea si latura emotionala;
Asadar, putem vorbi de psihologie colectiva cand ne referim la o echipa de proiect? Daca ne gandim la cele 2 caracteristici de mai sus, in anumite situatii, cred ca da. Nu in aceeasi masura si cu aceeasi vizibilitate pe care le observam la galeriile de fotbal sau la miscarile revolutionare. Dar aceste caracteristici exista. Fraze rostite sau ganduri neexprimate de genul: “Pana la urma e decizia grupului…”, “Eu mi-am spus parerea. Mai mult de atat…”, “Daca majoritatea spune asa, nu imi mai bat capul.”, nu inseamna de fapt decat o renuntare, o batere in retragere a intelectului si a gandirii analitice in fata presiunii colective. Si in fond o pierdere a unor posibile solutii. In timp, ori aceste fraze si ganduri neexprimate se estompeaza, individul contopindu-se in modul de a fi al colectivului, ori individul cauta un alt context. Pentru a nu inhiba latura analitica a individului ar trebui ca alocarea “unui timp de antena” fiecarui membru de echipa sa faca parte din modus vivendi al acelui colectiv, in felul acesta putand spera la evidentierea unor posibile solutii dar si la mentinerea implicarii in poveste a membrilor echipei. De ce sunt atatea cazuri in care nu se intampla totusi acest lucru? Pentru ca in rol de leaderi ai colectivului, uneori nu avem rabdare sau nu stim cum sa potentam colectivul astfel incat sa facem acest lucru, alteori pentru ca incercam sa gestionam riscul de alunecare in polemici “intelectuale” care ar putea avea ca efect depasirea deadline-urilor proiectului. Cand timpul este o constrangere principala a proiectului suntem tentati noi ca leaderi, dar si colectivul ca o oglinda a leadership-ului nostru, sa reducem sau sa taiem “timpii de antena” ai celor care au o alta opinie sau mai au ceva de spus si sa mergem pe caile batatorite, asumandu-ne mai mult sau mai putin constient dezavantajul de a-i demotiva.
A doua caracteristica mentionata mai sus, supra-alimentarea emotionalului, vine ca un rezultat direct al inhibarii laturii analitice a individului. Starile de entuziasm si de lehamite pot fi contagioase. Daca starea dominanta a colectivului este entuziasmul atunci efectele pozitive se vad atunci cand, odata depasita faza de acceptare a inhibarii laturii analitice si la nivel subconstient, membrii de echipa performeaza pentru ca ajung sa se simta bine in context si in colectiv, devin parte a sistemului, “cred in sistem si nu cerceteaza”. Daca starea dominanta a colectivului este lehamitea atunci lucrurile se complica. Care sunt cauzele si cum putem gestiona o astfel de situatie in care lehamitea e starea principala – reprezinta o alta poveste, pe care o vom atinge intr-un alt articol.
In ce faza a evolutie echipei intalnim cu preponderenta aceste doua caracteristici: inhibarea intelectului si supra-alimentarea emotionalului?
Punctual le regasim cam in fiecare faza prin care trece o echipa. Caracteristica de inhibare a intelectului e preponderenta insa in faza de “norming” din modelul lui Tuckman – daca o traducem ca o acceptare a pozitiei, puterii si responsabilitatilor in cadrul echipei. La fel cum supra-alimentarea cu efecte pozitive a laturii emotionale o regasim preponderant in faza de “performing”.
Dincolo de aceste aceste discutii, un lucru este evident. Membrul de echipa, individul, este factorul hotarator in succesul sau esecul unui proiect. Cu cat intelegem mai bine conexiunile si influentele dintre grup si individ si dinamica grupului cu atat avem mai multe sanse sa modelam, sa motivam si sa luam decizii in cunostinta de cauza.
