Maslow reloaded

Reading Time: 4 minutes


La aproape 70 de ani de la publicarea celebrei teorii motivationale, Maslow inca bantuie si naste controverse. Nici in anii ’40 din secolul XX, cand Maslow a facut publica prima oara celebra piramida a nevoilor, nu a avut multi prieteni si nu a fost imbratisat neconditionat. Inca de atunci, unii psihologi si psihanalisti, colegi de breasla ai lui Abraham Maslow, au obiectat la noua teorie motivationala, argumentat sau mai putin argumentat.

Unii spuneau ca spatiul in care Maslow traia, America – o societate individualista, orientata spre individ si avansata din punct de vedere economic – si-a pus amprenta si asupra teoriei – mai putin aplicabila intr-un spatiu asiatic de exemplu , altii spuneau ca e in dezacord cu Freud (cum a indraznit?) etc. La acea vreme, Maslow le-a raspuns sustinand ca si in spatiile colectiviste, biologic, individul ramane „individ” si ca teoria lui este mai putin egocentrica decat pare si ca de fapt vine in completarea lui Freud, nu il neaga, spunand ca daca Freud a relevat jumatatea „bolnava” a psihologiei, teoria lui vine si acopera jumatatea „sanatoasa”.

Teoria lui, pe scurt, spune ca exista 5 nivele de nevoi si ca nevoia de satisfacere a unui nivel apare atunci cand nevoile de la nivelul inferior au fost satisfacute.

Ce a mai ramas din Maslow azi? Depinde pe cine intrebi…
Daca ii intrebi pe Douglas Kenrick si pe Steven Neuberg, psihologi la Universitatea de Stat din Arizona, vor spune ca Maslow e invechit insa nu e de aruncat. Cei doi impreuna cu Vladas Griskevicius si cu Mark Schaller au reinnoit „piramida”, redefinind doua nivele si transformandu-l cu totul pe al treilea. Cele doua nivele redefinite sunt „nevoile de siguranta” si „nevoile de stima” in „nevoi de auto-protectie” si „nevoi de pozitionare/status social”. Chiar si din redenumirea celor doua nivele observam ca abordarea celor patru este mult mai orientata spre individ decat cea a lui Maslow si atunci m-as intreba: „Oare ce ar spune acum criticii lui Maslow care il acuzau ca ignora culturile colectiviste?” Insa transformarea fundamentala o observam la ultimul nivel: „auto-implinirea”. Maslow si-a dezvoltat studiile privind acest nivel, avandu-i ca subiecte pe Einstein (parintele Relativitatii) si Lao (parintele Taoismului). Si totusi pe glob sunt peste 6 miliarde de oameni. Si majoritatea dintre ei au alte treburi (de exemplu sa isi creasca copiii) decat sa isi gaseasca auto-implinirea in creativitatea artistica. Kenrick & the friends au fost de parere ca nevoie de auto-implinire este interesanta si importanta dar nu este o nevoie fundamentala. Parte din lucrurile enumerate aici (creativitatea artistica de exemplu) sunt de fapt parte a unei nevoi de pozitionare si de status social care „va ajuta” dupa aceea in atragerea unei „perechi”. Asa ajungem sa discutam despre ceea ce e intr-adevar nou la Kenrick si anume nevoile „egoiste” de formare a unui cuplu („mate aquisiton”) si dupa aceea de mentinere a partenerului, cel putin pana la imperechere („mate retention”). Cei 4 insa nu se opresc aici si spun ca dincolo de nevoie de reproducere – pe care o putem privi ca o parte a auto-implinire” nu-i asa? – mai exista un nivel pe care il inteleg mult mai multi decat cei care au inteles ultimul nivel al lui Maslow, si anume nevoia parentala. Cu alte cuvinte, nevoia de reproducere si de a avea copii este completata, deloc sexual in opinia lui Kenrick, de nevoia de a creste si a ingriji copiii pana la varsta la care ei insisi pot avea copii.

O alta diferenta majora in noua abordare este referitoare la proces si tranzitii: Daca la Maslow, puteam vorbi de o secventialitate indiscutabila ca intr-un waterfall clasic, la Kenrick, ca in procesele din PMBOK Guide, nivele se pot suprapune, pot coexista impreuna.

Dar cum ramane cu poetii? Dar cu ascetii? Dar cu oamenii de stiinta singuratici sau cu oamenii de afaceri? Cat de bine li se potriveste noul model? Kenrick deja ar putea imprumuta din limbajul PMBoK Guide: „most of the people, most of the time” sau chiar din limbajul lor: „Firma asta e ca si copilul meu”. Ce parere au cei care isi parasesc partenerul despre nivelul de „mate retention”? Or fi inca in „mate aquisition”? Dar parintii care isi parasesc copiii? Sa fi coborat brusc la „self-protection”? Dincolo de aceste intrebari, putem observa natura si mai egocentrica a noii piramide pe nivelele intermediare: „SELF-protection”, „Status”, „Mate aquisition”, „Mate retention” insa si aparent paradoxul opozitiei dintre egocentrismul din aceste nivele si altruismul din ultimul nivel. Departe de a fi perfecta, noua abordare scoate la suprafata niste lucruri, dar odata cu ele si intrebarile criticilor. Si intrebarile nu se opresc aici, ci abia incep.

Rating: 4.9/5. From 41 votes.
Please wait...
Narciss Popescu

Narciss Popescu

Managing Director - PM Access

View all posts by Narciss Popescu →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *