by Leadership? Functia elementara si cea mai importanta a conducerii. Intr-un grup de oameni, leaderul este cel care are capacitatea maxima de a influenta emotiile tuturor. Conducerea bazata pe inteligenta emotionala duce nu numai la atingerea obiectivelor, ci creaza empatie. Daca liderii canalizeaza emotiile intr-o directie pozitiva, oamenii dau tot ce au mai bun. Si asta se numeste rezonanta. Daca liderul canalizeaza emotiile intr-o directie negativa, produc disonanta. S-a constatat ca liderii care exploateaza la maxim conducerea bazata pe inteligenta emotionala au cele mai bune sanse sa creeze rezonanta.
Sinele real? Persoana care sunteti in realitate ca leader.
Broasca oparita? Ei bine, creditul pentru asta merge catre foarte apreciatul scriitor si psiholog Daniel Goleman. Premiat de catre Asociatia Americana de Psihologie si nominalizat de mai multe ori pentru Pulitzer, profesor la Harvard si la Case Western Reserve, Goleman scrie despre inteligenta emotionala si inteligenta sociala. El mentioneaza broasca oparita in cartea sa “Inteligenta emotionala in leadership”.
Fabula suna cam asa: daca arunci o broasca in apa oparita, ea va sari instinctiv afara. Dar daca ii dai drumul intr-un vas cu apa rece si cresti treptat temperatura apei, broasca nu va remarca faptul ca apa devine fierbinte. Va ramane acolo pana cand fierbe apa, si va fierbe odata cu ea.
Practic paralela se poate face cu leaderii care se instaleaza intr-o rutina, sau lasa convenientele marunte (pot fi EEF, pot fi alte politici) sa se transforme in obiceiuri semnificative. Si astfel, in virtutea inertiei, chiar un leader vizionar, exceptional, poate sa isi piarda entuziasmul, dedicarea si sa ajunga un leader apatic si dezinteresat.
Fabula te provoaca sa-ti pui intrebari: sunt sau nu broasca oparita? daca da, cum am ajuns aici? cum pot sa ies din inertie? daca nu sunt, spre ce ma indrept? este directia buna? dar a celor din jurul meu? dar a managerilor mei? (ok, recunosc ca la ultima intrebare am raspuns cel mai usor) Ce face ca leaderii odata extrem de eficienti sa ajunga lipsiti de entuziasm?
As spune ca un motiv ar fi adaptarea. Ne adaptam, treptat, la rutina zilnica, la procesele si procedurile complicate, la frustrarile oamenilor, la mediu.
Alt motiv ar fi lipsa invatarii continue, a autoinstruirii. Este greu sa gasesti timp pentru autodezvoltare intre sarcinile zilnice si provocarile proiectelor.
Un ultim motiv pe care il vad este ca, de multe ori, contextul in care ne aflam nu mai are sens pentru noi, nu mai reprezinta o provocare.Desi parea ca ne-am gasit implinirea, entuziasmul s-a pierdut.
Atunci cand constientizam ca avem o alta viziune despre viata, practic ne descoperim sinele ideal. Daca redescoperim calitatile care ne diferentiaza de ceilalti, ne putem regasi entuziasmul de a fi lider.
Analogia cu broasca oparita suna foarte interesant. Si din nefericire managerii care fac parte din aceasta categorie nu isi dau seama de impactul negativ pe care il au asupra oamenilor din echipa.
Fiind un bun observator al naturii umane, mi-a fost foarte usor sa observ comportamentul colegilor si nu numai al lor ci si al meu la locul de munca. Se stie ca managerii trebuie sa “lead by example”. Dar ce faci cand managerul tau a devenit “broasca oparita”? Ei bine unii decid sa isi schimbe locul de munca; altii ia initiativa si incearca sa schimbe ceva. Totul depinde de firea omului, de personalitate si de mediu in care lucreaza.
Lucia, tu vorbesti de rutina, apatie si dezinteres. Dar cred ca este foarte important de mentionat ca cei mai multi manageri accepta aceste puncte slabe pentru o remuneratie buna.
Rutina bat-o vina ne da peste cap viata; de aceea este esential sa ne amintitm mereu valorile dupa care ne ghidam in viata. Manageri regasiti-va sinele pentru a evita un impact negativ asupra oamenilor!