by 
Sa fie oare succesul unui proiect pe deplin legat de structura, forma si viata echipei de proiect? De la abilitatile si capacitatile acestei echipe pleaca totul nu?
Daca asa stau lucrurile, cred, ca mai presus de orice, structurarea si formarea unei puternice echipe ar trebui sa fie printre primele prioritati ale oricarui manager de proiect.
Si cum am putea face asta? In mod evident nu exista nici o reteta clara, pasi exacti care pot fi urmati pentru a duce la un anumit rezultat. Ei bine nu, chiar nu; totul se reduce la a intelege cat mai bine ce anume motiveaza fiecare membru al echipei, ce anume il determina sa isi faca sectiunea de job corespunzatoare. Chiar si asta stiind, partea cea mai dificila a problemei este in acordarea tuturor acestor tipare individuale intr-unul singur. Fara asta, vorbim doar de indivizi motivati, si nu de un tot, capabil sa treaca peste blocaje pe care individul le-ar gasi de netrecut.
Privind pentru putin timp inapoi as zice ca nu intotdeauna poti face o legatura clara intre obiectivele/obiectivul unui proiect si unul sau mai multi driver-i care sa motiveze echipa. Ba din contra, cred ca situatiile astea sunt foarte rare. Cred mai degraba ca mult mai puternice sunt dezvoltarea unor legaturi si structuri interpersonale trainice.
Nu intamplator am ales subiectul articolului de fata “Any given Sunday”. Filmul cu acelasi nume care prezinta drumul unei echipe de fotbal american catre castigarea celei mai importante competitii este un bun exemplu despre modul in care o echipa poate fi structurata si motivata sa impinga limitele la maxim astfel incat o victorie sa fie posibila.
Citatul urmator, parte a discursului tinut de “antrenorul” Al Pacino chiar inaintea meciului decisiv, cred ca spune mult despre secretul si armonia unei echipe puternice:
“…When you look into his eyes you will see a guy who will go that inch with you, you will see a guy who will sacrifice himself for the team because he knows you will do the same for him; that’s a team gentlemen…”
Ramane totusi intrebarea: cum ajungem aici? Ei, raspunsul nu e deloc simplu si nu cred ca poate fi dat intr-un articol sau mai multe. Cred doar ca avand lucrurile asezate asa in minte si dorinta ca ele sa fie in cele de urma asa, si actiunile noastre le vor urma incet incet…
Important este sa stim unde vrem sa ajungem, restul nu depinde doar de noi.
Si nu in cele din urma: “remember… in any given Sunday you either win or lose”
In ultimii citiva ani ( … sa zicem 5-6 ani … ) am observat ca angajatorii “stilati” nu mai cauta o “persoana” pentru un job ! Ei cauta “un actor” , un om care in mod natural face ceea ce trebuie (aici ma refer la comportament, ATITUDINE, … modul in care actioneaza si reactioneaza … ).
Apoi “mitul” cautatorului de joburi cu biblioraftul cu Diplome si Certificate se apropie de sfarsit (cam cu viteza cu care Acceleratia gravitationala “justifica” caderea corpurilor materiale … ). Putini mai vor in echipa un specialist exceptional pe care sa-l motiveze !
Ceea ce se cauta este un om, un individ MOTIVAT INTERIOR , (chiar daca este mediu ca specialist) si care sa fie specializat … Acesta SIGUR va creste (atit el cit si afacerea) deoarece auto-motivarea asigura energia necesara unei cresteri permanente.
Ideea (invechita) de a gasi un bun specialist pe care sa-l motivezi a APUS … Si asta deoarece NIMENI nu vrea sa stea permanent la pinda si sa tot observe care sunt factorii care il motiveaza pe individ. Apoi sa vegheze permanent ca sa vada daca acesti factori s-au modificat, care sunt noii motivatori, cum pot sa actioneze acestia s.a.m.d. Este un intreg “Balzac” pentru care companiile si investitorii nu mai au rabdare, si nici timp sau chef …
Asta e !
– “…When you look into his eyes you will see … ”
Aici este cheia succesului !