by O buna prietena mi-a scris acum trei zile, plangandu-se de mediul de la serviciu si in special de relatia cu actualul ei sef care se afla pe o pozitie de senior project manager si cerandu-mi sfatul cum sa gestioneze relatia cu el sau daca este mai bine sa isi caute un alt job. Din emailul respectiv, cu permisiunea ei, am extras urmatorul paragraf pentru a-l supune atentiei voastre. De teama unor repercursiuni, ea a ales sa isi pastreze anonimatul:
“…Da, stiu, nu trebuie sa ne ferim, exista si acest tip de project manager: preocupat vesnic, incarcat de grija companiei, a proiectului sau a echipei, cu o privire patrunzatoare, emite numai postulate. El este noua specie de project manager. Este prea inteligent, vorbeste cu subintelesuri. Sau in citate. Va fi un mare poet, insa in trecere face putin pe managerul de proiect. Isi permite, este inca tanar, nu are nici 35 de ani.
Stie strategie mai bine decat mai marii companiei, intelege mai bine universul decat oricine altcineva. Un mic Dumnezeu, face un favor tuturor ca ii tine la suprafata. Si ca ii suporta. Stie atat de bine business incat ar putea fi milionar sau macar un mic antreprenor. Dar ii place sa se chinuie. Pe el si pe ceilalti.
Prea nevinovat intr-un context plin de ticalosi, injura clientii atunci cand sta de vorba cu echipa, injura echipa cand sta de vorba cu managementul, face sluj in fata clientului sperand ca va trece cat de curand in ograda care da comenzi. Si numeste asta Stakeholder Management.
Etica nu este pentru el decat un instrument pe care il utilizeaza cu maiestria cu care un pianist foloseste sapa, in general ca sa isi justifice lipsa de etica. Nu are clara nici macar o agenda proprie dar este plin de certitudini. In general nu este in stare sa faca nimic prea bine dar se pricepe foarte bine la orice.
Nesigur in sinea lui, in general blindat de certificari, isi aminteste lui si celorlalti ce bun era el acum 100 de ani ca specialist tehnic desi stie foarte bine ca era cel mult un mediocru. Un nostalgic. Are gura mare, nu suporta sistemul, insa nu si-a dat niciodata zapada din fata blocului. Ar putea fi politician. S-ar califica pe unul din primele locuri in parlament. Multi spun ca poate ar fi mai bine asa, decat sa fie promovat in top-management…”
Stau si ma intreb: este doar un caz izolat? Sau este, asa cum spune ea mai sus, “o noua specie de manager/project manager“?
Diferite alte experiente gasiti aici: Despre Project Management in firmele din Romania
Nu este un caz izolat. Mi s-a intamplat si mie. Carieristi fara scrupule. Insa nu e o specie noua, e veche. Si nu are nici o legatura cu datul zapezii din fata blocului.
Am aproape 50 de ani de viata si peste 30 de cariera profesionala (diversa, complexa si complicata). De fiecare data cand am lucrat cu manageri romani nu am intalnit decat acest tip, pe care il descrie domnisoara mai sus. In cateva cuvinte, eu i-as descrie astfel: superficiali, suficienti, atoatestiutori, excelenti politicieni ….nu mai gasesc alte ADJECTIVE. Sa auzim numai de bine!
Cred ca mai avem mult pana departe :).