by 
“Si muribunzii mint. Isi doresc sa fi muncit mai putin, sa fi fost mai amabili, sa fi infiintat orfelinate pentru pisoi. Daca vrei cu adevarat ceva, chiar faci, nu te abtii pana in ultima clipa.” (Dr.House)
Se intampla uneori sa nu putem sa facem ce vrem, poate pentru ca pur si simplu suntem prea tineri, sau prea inalti, sau vorbim prea repede, sau nu vorbim de loc. Asta poate pentru ca nu a venit inca vremea sa facem acel lucru. Dar e important sa vedem vremea in care traim, sa ne bucuram de ea, sa avem timp de vremea noastra!
Se intampla alteori sa nu reusim sa facem ceea ce ne propunem, pentru ca nu stim sa ne organizam timpul, se intampla sa fie ziua prea mica, sau minutul prea ingust. Nu vreau sa vorbesc aici de strategii, prioritati, planificari, indicatori, motivatie, organizare… etc. De cativa ani incoace, tot asta auzim: nu stim sa ne organizam, nu ne stim prioritatile, ce solutii avem, ce posibilitati, ce masuri luam, cui ar trebui sa nu-i raspund la telefon si ce email ar trebui sa ignor, pe care dintre vacante am reusit s-o planific din luna Martie si in care vacanta am hotarat unde plec cu o zi inainte, cat timp mi-a luat sa citesc ultima carte si de cate ori am lasat-o din mana (ori ca am adormit cu ea deschisa, ori ca am deadlineuri prea stranse). Nu mai pot sa fac ce am facut acum cativa ani buni: am lipsit de la scoala 3 zile si am citit pe nerasuflate Shogunul, era vremea “lui” si vremea mea sa citesc acea carte.
Nu mi-am dorit niciodata sa dau timpul inapoi, dar mi-am dorit de multe ori sa opresc timpul sau macar sa-l incetinesc atunci cand ma bucur si sa-l grabesc atunci cand sunt suparata! Ceea ce insa pot sa fac sigur este sa vad ca el este aici, acum si ireversibil!
In clasa a XII-a am mers la un control la medicul reumatolog. Eram cam multe persoane la coada si am asteptat ceva timp la usa cabinetului. Cand mi-a venit randul sa intru, doamna care era la coada dupa mine, mi-a spus: “acum intru eu, tu mai stai ca esti neterminata!”. N-am inteles atunci ce a vrut sa spuna si tot drumul spre casa m-am gandit: ce-o fi vrut sa spuna, cum adica sunt neterminata, adica stia ea ca eu nu am terminat liceul…? Mult timp m-a urmarit acest “neterminat”, desi probabil singurul scop al acestei replici a fost doar ca doamna sa intre inaintea mea la medic. Cu siguranta mi-am dorit atunci sa vina timpul meu si sa fiu si eu “terminata”, simteam ca sunt cumva defecta si neputincioasa, imi lipsea acel ceva ce ma facea sa intru in randul oamenilor, fara sa-mi dau seama ca acel timp si acel ceva inseamna incet-incet trecerea intregii vieti.
De aceea, vorba lui House: daca vreau sa fiu amabil, nu trebuie sa astept sa nu mai pot, sau sa nu mai fie nevoie; cu siguranta cineva, undeva are nevoie de amabilitatea mea acum, in timpul meu. Pentru ca timpul meu inseamna energia mea, pasiunile, dorintele, interesele, valorile, familia, prietenii, VIATA MEA!
