by 
Într-un fel, mincinoșii care reușesc să convingă sunt de admirat. Să le dăm credit! Nu este o treabă ușoară minciuna, pentru că știm că are picioare scurte. Totuși există oameni care le pun tocuri – se folosesc de convingere și alte instrumente și… reușesc.
De la expresiile faciale, până la cuvinte și frazare, sunt chestiuni care ne pot indica unde se află minciuna. Nu că ar fi o rușine să fii păcălit de un mincinos, dar sunt câteva lucruri după care te poți ghida pentru a-i descoperi. Măcar de amorul artei sau de plictiseală, dacă nu de nevoie.
10 căi prin care mincinoșii încearcă să ascundă adevărul:
1. Mincinoșii vor repeta textual o întrebare.
”- George, ai trimis emailul la Marketing?” – întreabă Marius.
”- Dacă am trimis emailul la Marketing?”
Este tipul de răspuns care acoperă o minciună. Dacă ți se răspunde așa, poți să fii convins că X, Y sau Z n-a trimis niciun email. A repeta o întrebare este o tactică veche și comună de a amâna răspunsul, păstrând puțin timp pentru a-l pregăti. Sigur că există situații în care se poate repeta o parte din întrebare, dar atunci când se repetă în totalitate, e clar – răspunsul va fi o minciună.
2. Mincinoșii vor aborda un ton defensiv.
Dacă George răspunde ”Ce vrei să spui?” pe un ton scăzut, atunci e foarte posibil să se pregătească de o minciună. Poate să fie tragere de timp, tatonare a terenului. Desigur, poate să fie și faptul că George nu prea întelege întrebările, de obicei. 🙂
3. Mincinoșii nu folosesc prescurtări, nu comprimă cuvintele atunci când spun o minciună.
Să luăm un caz celebru, de data asta – Bill Clinton. 🙂
“I did not have sexual relations with that woman.”
vs
”I didn’t have sex with her.”
Prima propoziție este cea folosită de Bill Clinton în apărare, chiar foarte des, în celebrul caz cu Monica Lewinsky. Ar fi crezut cineva cel de-al doilea răspuns? Nu.
4. Mincinoșii își spun poveștile folosind o cronologie strictă.
Evident, asta le folosește pentru a se ajuta, pentru a nu fi prinși cu minciuna. Onestitatea te face să te referi la evenimente după încărcătura emoțională pe care o poartă, nu după date. Nu începi povestirea spunând ”pe 3 aprilie am făcut asta”, ci ”mi s-a întâmplat un lucru extraordinar”. Și în niciun caz nu vei auzi o poveste reală care să înceapă cu ”azi la ora 12,00 ți-am pierdut adresa de email”. Un mincinos va folosi ora, însă, ca reper pentru țesătura creată.
5. Mincinoșii adoră eufemismele.
”Nu am furat acest portofel.”
vs
”Nu am luat acest portofel.”
Mincinosul, când este confruntat direct cu o realitate, va încerca să o transforme în ceva mai puțin important, ba chiar va încerca să vă facă să credeți că vă înșelați.
6. Mincinoșii își subliniază în mod exagerat nevinovăția.
Expresiile ”drept să-ți spun…”, ”sincer…”, ”jur că…”, ”ah, dacă era așa…” vă sunt cunoscute? Când omul din fața voastră simte nevoia să le folosească excesiv pentru a/și demonstra nevinovăția, pregătiți-vă antenele. E posibil să vi se spună o minciună.
7. Mincinoșii evită sau confundă pronume.
În mod normal, le folosim destul de des într-o conversație. Eu, tu, noi, voi cu adresă directă nu strică nimic dacă reprezintă un adevăr.
”Eu nu lucrez ore suplimentare fără să fiu plătit.”
vs
”Noi nu lucrăm ore suplimentare fără să fim plătiți.”
”Ușa era închisă când am venit eu.”
vs.
”Noi am găsit ușa închisă.”
8. Mincinoșii folosesc introduceri lungi, dar omit evenimentele principale.
Ah, o plăcere! Aici aș adăuga faptul că am avem în jurul nostru niște contemporani care au adus această formă a minciunii la statutul de operă de artă. Voi da un exemplu personal, recent. Într-o dispută în care o persoană vroia să se disculpe folosindu-se de alte persoane (martorii), povestea a început așa ”protocolul femeilor de serviciu” urmat de explicația acestui protocol și urmat de mult bla bla. În povestea mincinosului vei găsi adesea expresii și cuvinte pompoase care vor contribui intens la învăluire.
9. Mincinosul se folosește de negări specifice.
Impulsul de a nu te implica în ce spui este uman, natural. Dar mincinoșii sunt foarte calculați în ce spun și ce nu vor să spună. Cei care spun adevărul nu au nicio problemă în a nega ceva categoric, mincinoșii își aleg cuvintele.
10. Mincinoșii își cenzurează declarațiile. Și le îngrădesc.
”După cum îmi aduc aminte…”
”Dacă te gândești mai bine…”
”Ce îmi amintesc este…”
Declarațiile care încep așa nu sunt neapărat un indicator al minciunii, dar dacă le auziți probabil că se ascunde ceva. Sunt tipul de fraze pe care le auzim în instanță, în politică sau în interviurile de la radio, TV.
Articol preluat de pe portalhr.ro
