by 
Au trecut aproape doua saptamani de cand o parte din Caraibe, estul si nord-estul Statelor Unite ale Americii au fost devastate de uraganul Sandy. Statisticile spun ca a fost cel mai puternic uragan din Atlantic inregistrat in istoria evenimentelor de acest tip si cat pe ce sa fie si cel mai costisitor, fiind surclasat doar de Katrina (2005). Nu vreau sa fac o descriere a acestui fenomen meteo extrem si nici o detaliere a pagubelor produse. De acest lucru s-a ocupat pe larg mass media si probabil ca s-ar fi ocupat si azi daca nu intervenea alt subiect de foarte mare interes – alegerile din Statele Unite ale Americii.
In schimb, am fost impresionat de modul in care s-au pregatit autoritatile americane, de felul in care au pregatit populatia si de viteza lor de reactie la problemele intervenite. Poate ca veti spune ca nu prea am termen de comparatie. Intr-adevar, nu am fost martorul vreunui uragan, ci numai al unor biete inundatii sau inzapeziri 🙂
Autoritatile americane au fost avertizate de meteorologi cu mult timp inainte de formarea unui ciclon, devenit uragan, in apele Atlanticului. Ceea ce a urmat a aratat ca aveau un plan de management al acestui risc, nu numai “pe hartie”, ci chiar unul realist, pe care au reusit sa-l aplice. Ricul respectiv a fost (si este) monitorizat in permanenta de catre National Hurricane Center, care a informat autoritatile despre caracteristicile uraganului, facand previziuni despre evolutia lui ulterioara, previziuni actualizate la fiecare noua informatie aparuta.
Cand a fost aproape clar ca riscul se va materializa, Federal Emergency Management Agency (FEMA) impreuna cu celelalte autoritati, au inceput aplicarea planului de reactie si ajustarea lui conform noilor informatii. S-au luat imediat masuri la nivel macro – functional, cum ar fi declararea starii de urgenta in anumite state (ex. New York), intreruperea transportului public in anumite zone, inchiderea aeroporturilor, evacuarea populatiei din regiunile de coasta, inchiderea scolilor etc, pentru a minimiza pierderile de vieti omenesti si pierderile materiale. De asemenea, populatia a fost pregatita pentru ceea urma sa se intample.
Cand uraganul a inceput sa se dezlantuie pe coastele de est ale Statelor Unite, masurile luate deja s-au dovedit eficiente. Totusi, au aparut multe probleme la care autoritatile sigur se asteptau, cum ar fi zone inundate, inclusiv tuneluri de metrou, intreruperea alimentarii cu energie electrica in unele zone, copaci cazuti si altele, situatii la care au trebuit sa intervina pentru a micsora pagubele. Si au reusit. Bineinteles ca au fost multe pagube materiale si din pacate, au fost si multe pierderi de vieti omenesti, totusi mult mai putine decat daca s-ar fi intervenit haotic. Trecand peste stirile din presa, nu stiu daca pierderile au fost conform estimarilor sau mai mari decat ele dar am putea incerca sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca uraganul i-ar fi luat pe nepregatite. Sau daca s-ar fi aplicat numai o parte din masuri.
Dupa trecerea dezastrului, au aparut alte probleme, unele prevazute, altele nu. Se pare ca masurile de contingenta au functionat si aici. Nu vreau sa intru in amanunte pentru ca as atinge, probabil, si sfera politicului. Ceea ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca cei care au pus planul in aplicare si au luat decizii de schimbare a lui, au fost felicitati pentru aceasta, pana si de o parte din adversarii lor politici. Acest lucru spune mult, fiind un feedback foarte important al strategiei lor de management al riscurilor.
Ce legatura au toate acestea cu managementul de proiect? Sa incercam sa facem o scalare a proiectului “America” la nivelul unui proiect mai mare sau mai mic, cam ca in jocul SimCity al carui fan eram acum multi ani :-). Modul de tratare a riscurilor la nivel macro, poate fi usor translatat la nivel de program sau proiect. Gandind asa, ceea ce au facut managerii proiectului “America”, constituie o lectie pentru noi toti. Ne-am identificat riscurile? Avem un plan pentru ele, pe care sa il aplicam la nevoie? Urmarim periodic evolutia acestor riscuri? Actualizam planul periodic? Dar pentru situatiile neasteptate, suntem pregatiti? Daca da, atunci am reusit sa crestem mult sansele de succes ale proiectelor noastre.
Va urez sa aveti cel putin la fel de mult succes in managementul riscurilor cum au avut eroii acestui articol!
P.S.: Tot din cauza lui Sandy International Project Management Day a fost amanata pentru 15 noiembrie.
