Greierii noaptea

        Andrei: Manager de proiect, 33 de ani, 3 ani de experienta ca project manager. In fata primului concediu dupa 4 ani de zile:

…A venit concediul. Am lasat Bucurestiul undeva in urma invaluit in praf si topit de caldura si am plecat, pana la toamna, in cautarea ciclica a echilibrului intr-un sat de munte de la poalele Fagarasului. Am luat cu mine doua carti, pe care probabil o sa le deschid din cand in cand pentru a le inchide repede la loc, dornic mai degraba sa esuez printre ganduri si planuri de viitor intr-un sezlong la umbra prunului din gradina. Trei saptamani de acum o sa beau lapte de capra dimineata si tuica de prune seara si o sa meditez la cariera mea de tractorist ratat si la cum o sa abordez viitorul.

Da, vroiam sa ma fac tractorist cand eram mic. Mi se parea nemaipomenit sa conduci un tractor, neingradit de reguli de circulatie. Sa ai parte si de actiune dar si de libertate in acelasi timp. Ai mei insa imi spuneau sa las prostiile si sa pun mana sa invat, altfel o sa ajung la sapa. Si am invatat. Am ajuns manager de proiect. Tot un fel de tractorist: actiune cat cuprinde, ogorul mare…E adevarat, plin de gropi, tare din cauza secetei dar mare…Au trecut cativa ani si ca orice pusti de 12 ani m-am reorientat profesional, cariera de tractorist părându-mi-se depasita. Invatasem sa citesc, eram fascinat de Jules Verne si Alexandre Dumas, incepuse sa imi placa sa fac compuneri si ma visam scriitor. Nu de putine ori, ai mei, m-au prins cu cartile copilariei mele in cartile de scoala, mimand invatatul. Si iar au intervenit spunandu-mi ca e bine ca citesc dar a fi scriitor nu e o meserie si ca e mai bine decat la sapa dar tot o sa mor de foame. 🙂 Si am continuat sa invat. Pana am ajuns manager de proiect. Tot un fel de scriitor: scriu multe planuri, rapoarte, mailuri. E adevarat, nu e beletristica si mailurile, planurile am impresia uneori ca nu mi le citeste nimeni, nici macar echipa de proiect dar continui sa le scriu… Ai mei au vrut sa ma fac medic chirurg. Am refuzat ideea pentru ca nu imi placea sangele si nici sa fiu de acord cu ei. I-am linistit abia cand le-am spus ca sunt acum tot un fel de medic: am urgente in fiecare zi si peretii sunt plini de sange aproape la fiecare proiect.
Trei saptamani de acum o sa beau lapte de capra dimineata si tuica de prune seara. O sa ma intorc la toamna cand incep ploile si scoala si cand se culeg strugurii. Pana atunci, o sa meditez la cariera mea de tractorist ratat si la cum o sa abordez viitorul si o sa ma bucur ca inca mai stiu sa ascult greierii noaptea. Si nu cred ca vreau mai mult…