by Este posibil ca in examenul de PMP sa intalniti acest concept in cateva intrebari. Pentru ca nu este foarte bine inteles si nici deseori folosit in practica, necesita cateva clarificari care pot fi utile atat pentru examen cat si in practica. Conceptul este strans legat de contractele de tip FPIF (Fixed price incentive fee). Acest tip de contract este folosit cu scopul de a imparti riscurile intre cumparator si furnizor dupa o formula dinamica si de a motiva furnizorul sa tina sub control costurile pentru a mentine marja de profit. Insa FPIF nu este chiar asa de « fixed price » cum ii spune numele. Componenta fixa a acestui tip de contract este reprezentata de asa numitul « Ceiling Price », pretul plafon pe care cumparatorul il va plati in cel mai rau caz.
Pentru a intelege ce inseamna « cel mai rau caz », este necesar sa definim termenii cu care se lucreaza intr-un contract de tip FPIF :
Target Cost (TC) – reprezinta costul negociat pe care se bazeaza contractul si pe baza caruia se calculeaza profitul si pretul plafon (Ceiling Price).
Target Fee (TF) – reprezinta profitul negociat in cazul in care costurile se inscriu in Target cost.
Target Price (TP) – suma dintre Target Cost si Target Fee.
Ceiling Price (CP) – este pretul maxim pe care cumparatorul il va plati indiferent de depasirile de costuri fata de Target Cost. Dupa ce acest ceiling price este atins, responsabilitatea costurilor suplimentare va cadea in sarcina furnizorului. De cele mai multe ori, pretul plafon este calculat pe baza Target cost-ului.
Sharing Ratio (SR) – reprezinta cotele din depasirile de costuri exprimate procentual pentru care sunt responsabili cumparatorul si furnizorul pana la atingerea PTA. Este de obicei reprezentata sub forma 60/40, 70/30 etc, in partea stanga fiind procentajul care cade in sarcina cumparatorului iar in partea dreapta procentajul de care e responsabil furnizorul. (BSR/SSR = buyer’s sharing ratio/seller’s sharing ratio)
Point of total assumptions (PTA) – reprezinta pragul pentru costul real de la care toate depasirile ulterioare de costuri sunt suportate in totalitate de catre furnizor.
Considerand urmatoarele date:
Target Cost = €100,000
Target Fee = €10,000
Ceiling Price = €119,000
Sharing Ratio = 60/40,
distributia costurilor, impactul asupra profitului si PTA-ul ar arata in felul urmator:
In randul 1 avem cazul fericit in care nu avem depasiri de costuri, costul real fiind identic cu cel targetat, furnizorul aflandu-se in situatia sa incaseze profitul targetat iar cumparatorul sa plateasca exact Target Price.
Randurile 2 si 3 arata ce se intampla din punctul de vedere al pretului si al profitului in cazul in care costurile depasesc Target Cost cu €5,000, respectiv €10,000. Conform Sharing Ratio din ipoteza, 60% din depasiri sunt suportate de cumparator si 40% de catre furnizor. Asadar pentru depasiri de €5,000, cata vreme suntem sub Ceiling Price, cumparatorul va suporta 0.6 X €5,000 = €3,000, iar furnizorul va suporta 0.4 X €5,000 = €2,000. Profitul ajustat al furnizorului va fi egal cu diferenta dintre profitul targetat si cota furnizorului din depasirile de costuri (€10,000 – €2,000), adica €8,000. Pretul contractului va fi egal cu suma din costul real si profitul ajustat (€105,000+ €8,000), adica €113,000.
In randul 4 suntem in situatia in care depasirile de costuri conduc dupa logica explicata mai sus la Ceiling Price, costul real fiind chiar PTA. Deci, PTA in cazul nostru este €115,000.
De la acest cost, orice depasire suplimentara este suportata in totalitate de catre furnizor asa cum se vede din randurile 5 si 6. O reprezentare grafica a situatiei de mai sus ar arata in felul urmator:
Formula de calcul pentru PTA dedusa pe baza definitiei termenilor de mai sus este :
PTA= (Ceiling Price – Target Price)/BSR + Target Cost si este relevanta pentru ambele parti din contract pentru ca reprezinta pragul de la care riscul se transfera integral catre furnizor.
