by 
M-a fascinat intodeauna etica, iar ceea ce am citit astazi mi-a dat aripi sa scriu acest articol. Esenta a ceea ce am citit ar suna asa: acum doua mii de ani si ceva poporul a fost intrebat: “Pe cine alegeti, pe Baraba, hotul, sau pe….”Si poporul a ales hotul. Sa fi fost acel moment crucial pentru ceea ce avea sa urmeze pentru urmatoarele milenii? Ce valori i-au determinat sa faca aceasta alegere? Ce a insemnat aceasta alegere pentru definirea valorilor crestine si a eticii?
In plus, o sa va relatez o povestioara simpla. Undeva intr-un sat mic si cochet traia o familie de dascali care fusese fericita de divinitate cu trei copii. Cand au ajuns scolari, zi de zi, mergeau toti cinci la aceeasi scoala. Intr-o buna zi, cel mijlociu s-a intors acasa cu un pix strain in penarul de panza in care isi tinea toate celelalte ustensile pentru scoala. Mama l-a intrebat scurt si taios, “De unde ai acest pix?” , la care scolarul cel mijlociu rosind si incurcandu-se in vorbe a raspuns, “Nu stiu, mama, poate l-a pus altcineva in penarul meu”. Replica mamei a fost pe masura, aspra si taioasa, “Sa nu cumva sa mai faci asa ceva, mama, sa nu furi niciodata, mama, ca ma voi supara foc!”. Micutul scolar privea cu pupilele deschise la maxim, inmarmurit. De atunci, nu a mai avut nimic altceva in plus in “penar”. Ani mai tarziu, acelasi micut scolar devenind adult, a invatat tainele managementului de proiect si bineinteles ca parcurgand aspectele legate de etica, si-a amintit de pixul din penar. Nu exista lectie mai buna de etica decat cea primita in frageda copilarie, si-a spus el in sinea lui.
Ce este etica? Una din definitiile unanim acceptate ar suna in felul urmator, “principiile morale care guverneaza comportamentul unei persoane sau desfășurarea unei activități“. Ca practicanți de management de proiect, ar trebui să ne angajăm să facem ceea ce este corect și onorabil. Să stabilim standarde ridicate pentru noi înșine și să aspirăm să îndeplinim aceste standarde în toate aspectele vieții noastre.
Cu scuzele de rigoare pentru rom-engleza, imi aduc aminte de celebrele cuvinte, “Doing Things Right vs. Doing the Right Things”. Într-un cuvânt, “a face lucrurile corect” ne-ar indruma catre o abordare tactică, în timp ce “a face ceea ce trebuie” ar insemna o tratare strategicâ a lucrurilor. Abordarea strategică este sinonimâ de obicei cu crearea viziunii iar abordarea tactică este implementarea viziunii. Cu alte cuvinte, lucrurile sunt considerate a fi facute corect respectand un set de reguli anterior definit prin gandirea strategica. Bine, bine, dar unde este legatura cu etica? Aici punctul sensibil ar putea fi identificat cu usurinta, urmand o logica simpla, cei care implementeaza viziunea, respectand regulile, vor face lucrurile corect, la nivel tactic. Ce putem afirma insa despre cei care creaza viziunea? Este corecta, nu este? Este etica, nu este? Bineinteles ca depinde de continutul viziunii si nu de multe ori am intalnit si viziuni mai putin etice.
Un exemplu concret ar fi o achizitie care trebuia efectuata intr-un proiect, o intamplare reala petrecuta cu cativa ani buni in urma intr-o companie. Dupa planificarea achizitiei, intocmirea documentatiei, sedintele cu furnizorii potentiali pentru clarificarea detaliilor si analiza finala a ofertelor, raportul costuri – performanta a inclinat in mod evident balanta catre furnizorul “A”, cu suficienta experienta, bine cunoscut si apreciat in companie, insa mai putin “aliniat” la noua viziune creata de echipa noua de management. Managerul de proiect, impreuna cu echipa de selectie a facut recomandarea necesara pentru furnizorul “A”, cu toate acestea a fost selectat, nerespectand nici un criteriu si nici o logica vizibila de business, un alt furnizor “B”, cu un raport costuri – performanta inferior furnizorului “A”. Consecintele au fost de anticipat pentru membrii echipei de analiza, cei mai multi dintre ei, inclusiv managerul proiectului, si-au reorientat aspiratiile catre alte roluri si alte companii, fiind necesar ca mare parte din echipa de proiect sa fie reconstruita. Proiectul a continuat, bineinteles intr-o noua formula, cu noul furnizor “B”.
Se poate discuta in acest caz de un caz de etica sau de o nealiniere a proiectului la viziunea generata de noua echipa de management? Sau poate noua viziune nu a fost tocmai cea mai potrivita?
Voi, ca manageri de proiect, ati trait intamplari si experiente in care etica si valorile voastre au intrat in conflict cu actiunile si deciziile managementului? Ce impact a avut acest lucru asupra voastra si a echipei si cum ati procedat?
Despre alte experiente puteti citi in sectiunile forumului, sectiuni unde, de asemenea, puteti sharui alte experiente, pune intrebari si unde va puteti spune opinia fata de alte experiente deja postate.
