Apollo 13 – succes sau esec?

Cum este definit succesul unui proiect? S-ar zice ca simplu, masurand incadrarea in constrangerile clasice de timp, cost, quality si scope si bineinteles, sa nu uitam de nivelul cat mai mare de satisfactie a clientului. Si totusi, exista si proiecte ce nu indeplinesc constrangerile de mai sus  si la final, cand se trage linia, sunt considerate proiecte de succes.

Pare paradoxal sa vorbim de succes si esec in acelasi context, dar este complet adevarat si mai ales posibil. Esecul poate fi vazut de exemplu din perspectiva proceselor nerespectate sau a unor obiective ratate, asa cum succesul poate fi reprezentat, pentru acelasi proiect, de faptul ca avem un client multumit, care se intoarce la noi si pentru alte colaborari. Exemple de astfel de esecuri cu succes… cred ca avem cu totii, atat din experienta profesionala, cat mai ales din cea personala sau din auzite.

In contextul recent mult mediatizatului Curiosity, gandul mi-a zburat la mult mai vechile misiuni de aselenizare Apollo. Au fost atatea incercari, unele esuate din start, altele reusite desi mult contestate ulterior, sau altele aflate undeva la mijloc, cu esecul neindeplinirii obiectivelor, dar incadrate in categoria “successful failures”. Un astfel de esec cu succes este misiunea Apollo 13, care merita o scurta analiza din perspectiva lectiilor ce pot fi invatate din aceasta experienta chiar si de project manageri. Sau mai ales de catre ei 🙂

Startul misiunii a fost cu poticniri, cu schimbari si ras-schimbari ale echipei ‘de proiect’, incepand cu motivele contestarii competentelor tehnice ale membrilor de echipaj si continuand cu boli contagioase ce au atacat echipajul cu putin timp inainte de ziua Z a lansarii. Este presupus faptul ca o schimbare de ultim moment in componenta echipajului ar fi putut fi unul din motivele pentru care, la lansare, unul din motoare s-a oprit cu mult inainte de momentul planificat. Echipa, deci. Sa o alegem bine, sa ne asiguram pe cat posibil ca oamenii potriviti sunt la locul potrivit in taskurile de proiect.

In drumul sau spre Luna, naveta a trecut printr-o grea incercare: unul din rezervoarele de oxigen a explodat si mare parte a navetei a fost cuprinsa de incendiu astfel incat presiunea cauzata de supra-incalzirea componentelor a pus in pericol intregul echipaj. Acesta s-a retras intr-un modul de rezerva, folosit astfel ca “barca de salvare”. Din relatarile celor prezenti, hotararea de a folosi acest modul de rezerva nu a fost una usor de luat, avand implicatii majore. Folosirea acestui modul in caz de dezastre era dealtfel in coada listei de variante de folosit (ii putem spune chiar plan de contingenta), fiind mentionat in timpul unei simulari ca avand sanse infime de succes. Si totusi echipajul a analizat toate variantele posibile si a decis-o pe aceasta ca fiind cea mai potrivita. Ca si in viata reala a proiectelor, analiza de risc este vitala in stabilirea traseului optim pe care proiectul il va urma in cazul in care se intampla un eveniment nedorit. Am spus risc! Iata deci managementul riscului. Simplul fapt ca echipa a analizat anterior diverse situatii si a conturat un plan pentru a le depasi, ajuta ca, in momentul in care acele situatii chiar au loc, echipa sa poata lua decizia rapid, cunoscand implicatiile.

Situatie extrema, decizie ce a fost luata de a urma un plan si echipajul a asteptat in continuare infricosat intoarcerea spre Pamant. Presiunea o fi atins cote maxime, nervii intinsi, cei ‘de acasa’ urmareau cu sufletul la gura intoarcerea navetei de salvare. Din nou, moment intens prin operarea unei manevre nemaifacute pana atunci, de a reporni modulul de comanda din zbor. Pentru succesul manevrei au contribuit toti cei implicati; echipajul de la bord, echipajul de suport de pe Pamant, cu ajutorul unei intregi echipe de ingineri. Pare-se ca a fost inventat un nou protocol pentru astfel de situatii, ce pana atunci nu mai fusese experimentat.  Asadar, imbunatatirea proceselor existente. Regulile nu functioneaza intotdeauna. Imbunatatirea si schimbarea regulilor poate salva proiectul sau diminua pierderile asa cum in cazul Apollo 13, a salvat viata echipajului.

In final, dupa multe emotii, naveta de salvare a aterizat in oceanul Pacific, aproape de un vas ce i-a ‘pescuit’ in stare buna pe astronauti si i-a adus sanatosi la casele lor. Un succes. Putem numi insa succes aceasta operatiune, pentru care s-au cheltuit bugete enorme, in a carei desfasurare au fost antrenati atatia oameni si care intr-un final nu si-a indeplinit obiectivul, acela de a aseleniza si apoi a se intoarce cu tot echipajul in siguranta, pe Pamant?

Obiectivul a fost  indeplinit doar pe jumatate, pentru ca s-au intors sanatosi, dar fara aterizarea pe luna. Prin prisma altor obiective secundare indeplinite insa, operatiunea a fost iarasi un succes: realizarea unor fotografii la timpi precis stabiliti, lansarea unor dispozitive pe luna, pentru a efectua anumite studii seismice, sau studierea unor fenomene electrice in timpul lansarii navetei, ale caror rezultate au fost extrem de utile pentru misiunile urmatoare. Un esec cu succes. Sau cum in engleza suna mai bine, “a successful failure”, asa cum a fost numita misiunea de catre insusi comandantul ei.

Alte exemple ultra-cunoscute? Opera din Sidney, un monument architectural pentru constructia caruia au fost depasite enorm limitele de timp si mai ales cele de buget (de 15 ori mai scump), dar care este considerat un simbol si un proiect de succes prin indeplinirea obiectivelor de impact. Sau faimosul Channel Tunnel (tunelul de transport al Eurostar intre tarmul fracez si cel englez), care in final a avut o depasire de 80% fata de estimari si a avut o intarziere de aproximativ 20%, dar care este un mare asset pentru intreaga omenire. Sau cel putin, pentru cea norocoasa, din zona respectiva 🙂

Revenind la experintele Apollo, nu pot sa nu ma intreb cum a fost comunicarea intre membrii echipajului. Or fi comunicat mult, putin, suficient, coerent, fara ambitii, fara frustrari? Au decis oare la unison acei astronauti care e cea mai buna varianta pentru intoarcere? Din perspectiva asta, sunt tare curioasa cum au decurs lucrurile la fata locului. O buna metoda de a afla macar parerea altora despre ce s-a intamplat pe naveta va fi sa vad chiar filmul Apollo 13, care m-a atras printr-o distributie deosebita si din care ma astept sa primesc niste lectii :).

Gandindu-ne, sunt sigura ca ne identificam fiecare astfel de proiecte, care la analiza obiectiva a criteriilor de evaluare, pica cu brio. Insa, la o reevaluare prin prisma beneficiilor pe care proiectul le aduce, putem considera rezultatul un succes. De aceea va invit sa impartasiti experiente de proiecte din categoria “successful failures”