Iata mai jos o lista non-exhaustiva de probleme cu care deseori se confrunta un project manager (ma includ si pe mine 🙂 ):
1. Asimetria dintre responsabilitatea pe care o primeste PM-ul si parghiile de control aflate la indemana acestuia. Project Managerul desemnat este „accountable” pentru rezultatele proiectului (realizarea obiectivelor proiectului), dar adesea nu are suficienta putere reala delegata pentru a controla proiectul.
De multe ori el nu poate decide asupra componentei echipei de proiect, nu decide asupra utilizarii resurselor financiare si logistice ale proiectului, nu este mandatat sa negocieze cu clientul si/sau cu partenerii si subcontractorii. Parghiile reale de putere sunt cel mai adesea in mainile managerului general sau de departament, sales-ului si/sau procurement-ului sau a altor manageri de business sau de resurse.
2. Slaba calitate a ofertei si implicit a contractului (in ipostaza PM-ului din partea „performing organisation”). Nu exista un cosmar mai mare pentru un Project Manager decat un contract prost facut (deseori croit pe baza unei oferte fanteziste), indiferent in ce zona a acestuia se afla deficitul de calitate: calendar de executie nerealist, lipsa criteriilor de acceptanta, lipsa definirii responsabilitatilor partilor si a penalitatilor, lipsa definirii mecanismului de transfer al proprietatii livrabilelor si/sau a drepturilor de proprietate intelectuala, proasta definire a termenilor de plata, conditii dezavantajoase de acordare a garantiei, etc.
3. Lipsa metodologiei de proiect, a tehnicilor si a instrumentelor necesare managementului de proiect.
4. Slaba calitate a resurselor umane (insuficienta experienta/cunostiinte) din componenta echipei de proiect.
5. Lipsa din recuzita PM-ului a mijloacelor de motivare (incentive) si de penalizare a membrilor echipei de proiect, in functie de performanta dovedita.
6. Suport slab din partea sponsorului (owner-ului) proiectului pentru echipa de management a proiectului. Exemple: lipsa sustinerii in fata unui client sau partener cu comportament abuziv, lipsa sprijinului in relatia cu managerii de resurse, lipsa resurselor umane/logistice suficiente etc.

Analiza este buna si citind mi-au venit in minte exemple perfect mapate pe descriere – din multe experiente auzite, altele experimentate.
Ar fi extraordinar de buna si o lista echivalenta, de solutii. Poate intr-o continuare a articolului :-).
Desi in unele descrieri solutiile sunt logice si vin chiar din enuntarea problemelor, in altele totusi e de intrebat. Ce e de facut de exemplu atunci cand sponsorul e absent si nu-si joaca rolul in proiect? Sau atunci cand contractul contine clauze irealiste pe care trebuie totusi sa le respectam? Sau atunci cand clientul stie doar litera scrisa a contractului si orice deviere (logica si in beneficiul proiectului, evident), este innabusita, pentru ca nu a fost cuprinsa in cerintele initiale, prematur enuntate?
Dupa parerea mea cele mai greu de contracarat, daca nu imposibil sunt 1 si 4.
Pentru restul poti gasi metode de control si/sau convingere, poate nu din metodologia de PM ci in tehnici de negociere, de management al personalului, etc. Lipsa de delegare si de drepturi suficiente pentru a putea conduce proiectul este insa ceva pentru care nu am vazut inca nici o solutie!