by Este genul de intrebare la care exista nu un raspuns ci tot atatea cate unghiuri din care poti privi problema. Va propun sa abordam 3 perspective: a candidatului la certificare, a clientului si a companiei angajatoare.
Un manager de proiect experimentat va decide sa aplice pentru o certificare pentru a-i fi recunoscute in mod formal cunostintele si experienta. Insa, vorba proverbului, “socoteala de acasa nu se potriveste intotdeauna (sic) cu cea din targ”. Contrar asteptarilor, multi dintre cei cu experienta nu reusesc sa treaca de examinare din primul foc, in principal datorita faptului ca raman ancorati in metodologiile practicate la job zi de zi – un bias dificil de contracarat. Pentru a putea profita din plin de efortul considerabil investit in studiul pentru certificare, candidatul trebuie sa se detaseze mental de “obisnuintele” cotidiene.
Spre deosebire de cei “maturi”, project managerii inca “verzi” pot la randul lor profita de procesul de certificare. Certificarea nu este doar o hartie ci trebuie inteleasa ca un proces prin care candidatul isi insuseste cunostinte si best practices. PMI ofera posibilitatea de a candida pentru CAPM, unde cerintele legate de experienta sunt reduse fata de PMP (vizitati www.pmi.org pentru detalii). IPMA ofera de asemenea diferite grade de certificare in functie de experienta practica si magnitudinea proiectelor gestionate. In cazul Prince2 nu exista nici un criteriu legat de experienta, in mod ciudat nici pentru nivelul de Practitioner (!?!). Alegerea depinde deci de “ce” vreti sa certificati: cunostintele, experienta sau amandoua.
Sa intram acum in pantofii clientului. In cazul standard, privit simplist, ce reprezinta proiectul pentru client? Relatia dintre suma investita si rezultatul obtinut. Clientul nu este intotdeauna cunoscator in ale managementului de proiecte, insa cu siguranta vrea sa se asigure ca cel care ii va gestiona banii pentru a livra rezultatul este demn de increderea lui :). Asta este una dintre cauzele exacerbarii cerintelor privind certificarile de toate soiurile in caietele de sarcini de la noi. Mai sunt si altele, dar nu fac obiectul discutiei… 🙂
Sa privim acum prin prisma companiei angajatoare. Aceasta doreste cu siguranta project manageri capabili, determinati si responsabili, care se integreaza bine in echipa si cultura companiei, care comunica in mod eficient si relationeaza bine cu clientii si partenerii. Daca ar exista o certificare care sa acopere toate aceste calitati, recrutarea de manageri de proiect s-ar face online, la bucata, printr-un click. In realitate, existenta certificarii poate doar promova candidatul pe lista scurta, si asta doar daca restul cv-ului este relevant. Prin interviu, angajatorul va incerca sa evalueze aspectele listate mai sus si, datorita existentei certificarii PM, va insista mai putin asupra aspectelor legate de aplicarea unei metodologii. Existenta certificarii transmite deja un semnal puternic despre interesul candidatului pentru a se dezvolta si a performa in rolul de PM.
Este certificarea un avantaj pentru candidat? Da, daca este sustinuta de experienta si calitati personale. Este lipsa certificarii un dezavantaj? As zice ca lipsa interesului pentru o certificare este un dezavantaj mai mare!
Din discutii cu persoane de HR, am aflat ca o certificare poate deschide o usita importanta: la momentul selectiei cv-ului dintr-un teanc, o persoana de HR (sper 🙂 ) se uita si la pregatirea sustinuta de diplome si isi face pe criteriul acesta short list pentru interviuri.
In plan relational, o certificare deschide ochii celor cu care interactionezi si (intr-un mod superficial, nu neg), le capteaza altfel atentia.
In ce priveste compania, nu stiu in ce masura ar fi interesata sa sustina angajatii sa-si ia tot felul de certificari, daca nu are un beneficiu imediat din asta – ori expertiza dovedita de hartii e necesara pentru a castiga diverse proiecte, sau intr-un domeniu nou se doreste capatarea unei expertize imediate si e necesar astfel trainingul, sau poate cel mai frecvent, certificarea apare la solicitarea angajatului si in multe cazuri aduce dupa sine si anumite clauze de ‘fidelizare’ 🙂
In orice caz, castigurile unei certificari exista de mai multe parti si nu putem spune ca o parte e vreodata ‘pagubita’ cand exista certificarea. Din fericire, trainingurile sunt delimitate de sfera invatamantului traditional, recent pus sub semnul intrebarii si moralitatea si dificultatea unui training si a examenului de final valoareaza in ochii celor care evalueaza cv-ul unui nou/potential angajat, colaborator sau partener.